Apa

Exista o expresie: ca pestele in apa . Poate fi exact asa sau, din contra: un dezastru!
Sa vedem despre ce este vorba... Apa acvariului necesita un pic de atentie. Apa de la robinet este in mare masura OK, atat timp cat se respecta cateva cerinte legate de urmatorii factori:
A. Fizici: temperatura, aspect, culoare, transparenta, pH, miros.
B. Chimici: oxigen, substante organice, calciu, magneziu, duritate totala, fosfati, compusi azotati (amoniac, nitrati, nitriti), clor, salinitate.
Pare destul de complicat, nu?
S-ar putea scrie un intreg tratat pe tema aceasta.

Parametru extrem de important al apei dat fiind faptul ca pestii sunt animale cu sange rece. Temperatura interna a corpurilor acestora nu este constanta (contrar mamiferelor), fiind in stransa legatura
cu cea a mediului inconjurator (a apei, adica...).
Majoritatea pestilor de acvariu provin din ape tropicale si sub-tropicale. O temperatura intre 22 si 28 °C este recomandata. O temperatura mai scazuta decat cea potrivita duce la aparitia bolilor, diminuarea apetitului si a activitatii in general a pestilor si, in cazuri extreme, la moartea animalelor. La o temperatura prea ridicata, pe de alta parte, apar alte probleme fiziologice, accelerarea metabolismului (si deci reducerea perioadei de viata) a pestilor. In plus, concentratia de oxigen a apei scade considerabil.
Este foarte important sa se pastreze o temperatura adecvata pentru speciile de pesti din acvariu, si mai ales sa se evite modificarile bruste de temperatura.

Apele curgatoare se incarca cu diferite substante minerale, fapt care le confera o anumita duritate. Deoarece apa distilata nu contine aceste substante, duritatea ei este considerat nula.
Duritatea apelor este data in special de calciu si magneziu, concentratia lor in apa depinde de zonele traversate de apa in drumul ei (zone calcaroase sau cu roci magnezice). In America de Sud, de pilda (bazinul Amazonului) apa are o duritate scazuta, in lacurile africane, ea are o duritate crescuta.
Se disting mai multe feluri de duritati. In acvaristica se masoara in
special duritatea totala.
Pentru masurarea duritatii apei se utilizeaza in general reactivi care isi schimba coloritul in functie de concentratia de carbonat de calciu (CaCO3).
Exista mai multe scale folosite in masurarea duritatii totale ale apei in practica acvaristica:

scala franceza °TH
scala germana °DH - utilizat la noi
scala americana ppm
scala engleza
1 °TH (francez) este echivalentul unei concentratii de 10 mg/l de CaCO3
1 °DH (german) este echivalentul unei concentratii de 10 mg/l de CaO
1 °TH = 0,56 °DH

Este important de stiut ca o apa dura poate fi "inmuiata" prin adaos de apa distilata, iar o apa moale poate fi "durificata" prin adaos de minerale.
Pentru a "indulci" o apa prea dura:
Amestec cu apa cu duritate scazuta recoltata din mediul natural (apa de
ploaie) - atentie! in aglomerarile urbane poate fi poluata (esapamente,
gaze industriale), amestec cu apa provenita din topirea zapezii (zapada curata bineinteles) sub rezerva celor de mai sus – poluata, amestec cu ape disponibile in comert - apa distilata, anumite ape plate pentru baut (verificati eticheta pentru pH si DH), folosirea apei provenita de la dezghetatul congelatorului.
Iar pentru a o durifica:
amestec cu apa recoltata din mediu natural (unele izvoare) , amestec cu ape din comert (unele ape minerale), utilizarea rocilor calcaroare sau cretei in diverse cantitati ,adaugarea de apa de mare.

Masura aciditatii apei este data de pH. Valoarea pH-ului poate fi intre 0 si 14. Vom numi o apa acida daca are pH-ul intre 0 si 7 si o apa bazica daca are pH-ul intre 7 si 14. Valoarea 7 corespunde unei ape neutre, ca de pilda apa distilata.
Limitele pH-uluipentru viata acvatica se sunt situate intre 5 si 9, ingeneral.
De evitat: variatiile bruste de pH!!! In momentul in care pestii sunt trecuti brusc dintr-o apa intr-alta poate aparea asa-zisul soc de pH (de pilda, in momentul achizitionarii, daca pestii sunt trecuti direct din apa din punga in acvariu).
In general, o apa cu duritate scazuta este mai susceptibila de a permite variatii mai mari de pH decat o apa mai dura.

Oxigenul este un gaz indispensabil vietii. In apa el se afla dizolvat, fiind absorbit de vietati si, cu ajutorul sangelui este distribuit organelor pentru o functionare normala. Acestea produc bioxid de carbon(CO2) care parcurge acelasi circuit insa in sens invers, fiind eliminat in apa.
Oxigenul este fie primit din atmosfera - difuzat in apa in urma agitatiei apei, fie produs de plante in urma procesului de fotosinteza. Fotosinteza are loc doar in prezenta luminii, pe timp de noapte plantele transformandu-se exclusiv in consumatori de oxigen. De aceea este importanta aerarea apei pe timp de noapte, mai ales in acvariile dens populate.
Cantitatea de oxigen dizolvat in apa variaza puternic in functie de temperatura apei; cu cat aceasta este mai ridicata, cu atat continutul de oxigen scade.
Lipsa oxigenului in acvariu provoaca pestilor o serie de tulburari fiziologice, diminuare a cresterii, ca si o rezistenta scazuta la boli. In cel mai rau caz, lipsa oxigenului poate provoca asfixiere si, implicit, moartea animalelor.
In acvaristica se folosesc aeratoare, care oxigeneaza apa prin agitarea ei, favorizand astfel schimbul de gaze. Astfel se elimina insa si bioxidul de carbon necesar plantelor pentru dezvoltare. Trebuie deci sa se ajunga la un echilibru in ceea ce priveste nevoia de O2 a pestilor si cea de CO2 a plantelor.

Azotul (N) este un element extrem de raspandit in natura. In apa (si deci in acvariu), el se gaseste sub diferite forme:

• azotul gazos (N2), fara a avea un rol prea important
• azotul organic, intalnit in excretiile pestilor, care are un rol foarte important in acvariu
• azotul mineral, care provine din degradarea substantelor azotate organice. Este intalnit sub forma de :

-amoniac (NH3 sau NH4+) extrem de toxic pentru pesti
-nitriti (NO2), foarte toxici pentru pesti
-nitrati (NO3)
Compusii organici azotati din urina, excretii, cadavre si vegetale moarte sunt transformati de anumite bacterii in amoniac. Acesta se intalneste sub doua forme:

1. NH3 - amoniac liber - extrem de toxic pentru pesti
2. NH4(+) - amoniac ionizat - este de cca. 100 de ori mai putin toxic.
Prezenta amoniacului depinde de valoarea pH-ului. Cu cat pH-ul creste peste 7, cu atat concentratia de amoniac NH3 este mai mare (progresie
geometrica!!!).

Nitritii (NO2) provin din oxidarea amoniacului datorata anumitor bacterii si sunt si ei, la randul lor extrem de toxici pentru pesti. Din fericire, intr-un mediu echilibrat, nitritii sunt foarte repede transformati in nitrati. Acestia sunt produsi de bacterii tot in prezenta oxigenuui, fiind mult mai bine acceptati de catre pesti si constituind un element extrem de important pentru plantele de acvariu.